Testul prajiturii. Imagineaza-te la varsta de 5 ani. Esti pus intr-o camera in care se afla doar o masa pe care se serveste o prajutura delicioasa, din punct de vedere vizual si olfactiv teribil de tentanta. Ti se spune ca, daca vei astepta 15 minute fara a te atinge de prajutura, vei primi ca si rasplata inca altele trei! Esti lasat apoi singur in camera, tu si..prajitura. Ar mai fi ceva pe farfurie dupa cele 15 minute?:)


Citeam zilele trecute despre Inteligenta Emotionala si ce presupune ea din cartea lui Daniel Goleman. Una dintre ideile care mi-au atras atentia in special este modul in care lumea emotiilor si capacitatea de a le stapani sunt intr-o proportie covarsitoare influentate de perioada primilor ani de viata. E in acelasi timp fascinant si descurajator sa stii ca traiectoria stabilitatii emotionale a unui adult depinde atat de mult de factori pe care nu ii determina el insusi, ci i-au fost “haraziti” - o parte prin predispozitia genetica si, cu un si mai mare efect, prin talentul parintilor de a le modela un echilibru emotional. De exemplu, genetic, in functie de predispozitia creierului si a excitibilitatii o parte a acestuie (partea lombara frontala) oamenii pot sa simta un disconfort emotional (datorat excitabilitatii mari al lobului stang frontal) atunci cand intalnesc elemente sau circumstante noi, si isi manifesta acest proces fiziologic prin timiditate. Educatia parintintilor insa poate determina o confruntare a acestei timiditati prin expunerea copilului la astfel de situatii care genereaza timiditatea si incurajarea copilului sa le depaseasca singur. Expunerea la diverse situatii si gasirea propriului mijloc de a isi calma starea de discomfort, il face pe copil sa gaseasca ulterior, si in alte circumstante ale vietii, modalitati mai rapide si eficiente de a se adapta si de a reactiona pozitiv.  Acesta ar fi doar un exemplu al influentei pe care parintii pot ajuta copilul sa isi intareasca siguranta in sine si in capacitatea de a infrunta obstacole in viata.

Din comportamentul copilului chiar de la varsta de 8 luni se pot deja citi unele predispozitii a unui copil de a realiza mici actiuni cu incredere sau nu, iar la varsta de 4 ani se poate estima daca un copil are sanse mari de a provoca in viitor acte de delicventa si daca are putere de concentrare si perseverenta. Influenta parintilor asupra acestei lumi emotionale care va influenta ulterior capacitatea sociala si calitatea relatiilor interpersonale a copilului devenit adult, si prin urmare o stare sanatoasa emotionala a acestuia, este atat directa cat si indirecta. Modul in care acestia ii raspund copilului la “micile” lor probleme sau suparari emotionale, modul in care ii ajuta sa se inteleaga pe ii insisi, propria lor inteligenta emotionala (a parintilor) si raportul dintre ei sunt puncte esentiale. 
Una dintre caracteristicele unei famillii care nu ofera un sprijin emotional functional este acela in care parintii isi disciplineaza copiii in mod capricios, in functie de starile de spirit trecatoare. Pedeapsa nu mai este o consecinta a faptei propriu-zisa, ci a felului oscilant de a se simti a parintilor. Astfel, copilul primeste mesaje distorsionate si isi construieste o lume in care nu exista incredere in cei din jur. 

Citind despre diferentele dintre copii si ulterior adulti, care se formeaza datorita influentei parintiilor, mi-am adus aminte de ideea lui Randy Pausch din cartea “The Last Lecture” prin care spunea: “la nastere am castigat lozul parintilor”. Inspirata de remarca sa, eu nu pot decat sa fiu multumitoare ca sunt printre cei care au castigat si ei lozul, de fapt lozul cel mare - lozul parintilor intelepti.

...Cat despre prajitura? Studiile efectuate asupra participantilor in experiment, care au fost urmariti de-a lungul vietii pana la varsta adulthood-ului, atesta ca cei care si-au amanat impulsul si au asteptat cele 15 minute au devenit persoane mai realizate (bineinteles foarte debatable acest concept de “realizat” - in experiment se refera la nivelul de studii si rezultatele academice avute). Amanarea unui impuls sau placeri imediate pentru realizarea unui scop in viitor este (fara prea mare mirare) un semn al reusitei.

Imi permit sa vin cu o parere de psiholg amator si sa afirm ca: inca mai putem sa ne facem testul “prajiturii” si cat de multe alte “obiecte ale atractiei imediate” putem sa asternem pe tava...